---

A-prins că pentru-o clipă,

Cu coada ochiului am zărit,

Ce fără sfârșit se-ntinde,

Spre urzitor a-sfințit.

Nemărginit se-ntinde,

Când mijlocu-mi se-ncinge,

Într-un mănunchi de bice,

În vaste lumi se prinde.

Vrăjitori!

Visători!

Vizionari!

Flăcărari!

Noii luptători: vrăjitori!

Împărțiți la doi: pândari și visători!

Pun scat în patru zări: nemuritori!

Să odrăslească-n soi: șolomonari!

Cu fața către nord,

Întâmpinat de-un orb,

Ce-a numit nespus și-ușor

Mai mult decât aș putea să sorb.

Și-n minte mi-a grăit,

Blând și chibzuit

Și sfatu-i înțelept,

De-l simțești în piept.

Noii luptători: vrăjitori!

Împărțiți la doi: pândari și visători!

Pun scat în patru zări: nemuritori!

Să odrăslească-n soi: flăcărari!

Cel ce ostenit clădește,

Negreșit găsește.

Iar cel ce se tânguiește,

Doar se amăgește.

Cu fața către nord,

Spre stânga mă întorc,

Să mă aflu-n două părți,

Neștiutul să-l trec în hărți.

Noii luptători: vrăjitori!

Împărțiți la doi: pândari și visători!

Tot ce-i tainic și strain

Să-mi tihnească pe deplin.

Pun scat în patru zări: șolomonari!

Să odrăslească-n soi: nemuritori!

Am pecetluit în țel,

Înlănțuind gând cu gând,

Făr’ de cusur, desăvărșit în fel,

M-am risipit în vânt.

Înverșunat țin viu în minte,

Să isprăvesc prin fapte simple,

O viață dusă-n tăinicie,

Ce schimbă omul pe vecie.

Încredințez ce-am săvârșit,

Sa fiu golit pân’ la sfârșit,

Să nu duc nimic cu mine,

Să las tot ce îmi aparține,

Că-i eșec sau biruință,

Orice jind sau năzuință,

Fie ea întru credință,

Sau cea mai împlinită ființă.

Către nord mă cheamă drumul!

Cu învoielile încheiate,

Cu trecutul pe-mpăcate,

Către nord mă cheamă drumul,

Căci de lume se-alege fumul.

Către nord mă cheamă drumul!